2 intrări

2 definiții

debutanizá vb., ind. prez.3 sg. debutanizeáză

DEBUTANIZÁ vb. tr. a separa butanul conținut într-un produs petrolier. (< fr. débutaniser)

Intrare: debutaniza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debutaniza debutanizare debutanizat debutanizând singular plural
debutanizea debutanizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debutanizez (să) debutanizez debutanizam debutanizai debutanizasem
a II-a (tu) debutanizezi (să) debutanizezi debutanizai debutanizași debutanizaseși
a III-a (el, ea) debutanizea (să) debutanizeze debutaniza debutaniză debutanizase
plural I (noi) debutanizăm (să) debutanizăm debutanizam debutanizarăm debutanizaserăm, debutanizasem*
a II-a (voi) debutanizați (să) debutanizați debutanizați debutanizarăți debutanizaserăți, debutanizaseți*
a III-a (ei, ele) debutanizea (să) debutanizeze debutanizau debutaniza debutanizaseră
Intrare: debutanizat
debutanizat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debutanizat debutanizatul debutaniza debutanizata
plural debutanizați debutanizații debutanizate debutanizatele
genitiv-dativ singular debutanizat debutanizatului debutanizate debutanizatei
plural debutanizați debutanizaților debutanizate debutanizatelor
vocativ singular
plural
debutanizare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debutanizare debutanizarea
plural debutanizări debutanizările
genitiv-dativ singular debutanizări debutanizării
plural debutanizări debutanizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)