deșiderat¹ sn [At: PSALT. 16/1 / V: (înv) ~dir~ / Pl: ~e / E: deșidera] (Înv) Dorință.

deșiderat², ~ă a [At: PSALT. 31/13 / V: (înv) ~dir~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșidera] (Înv) Care este dorit.

‡ DEȘIDERAT (pl. -ate) sn. Faptul de a dori; dorință (PS.-SCH.) [lat. desīdĕratum].

deșiderát n., pl. urĭ (lat. desideratum). Vechĭ. Deziderat, dorință.

deșidirat¹ sn vz deșiderat¹

deșidirat², ~ă a vz deșiderat²

deșiderat s. v. CHEF. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.