2 intrări

2 definiții

deșapá vb., ind. prez. 3 sg. deșapeáză

DEȘAPÁ vb. tr. (metal.) a desface piesele unei șape (2). (< fr. déchaper)

Intrare: deșapat
deșapat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșapat deșapatul deșapa deșapata
plural deșapați deșapații deșapate deșapatele
genitiv-dativ singular deșapat deșapatului deșapate deșapatei
plural deșapați deșapaților deșapate deșapatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșapa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșapa deșapare deșapat deșapând singular plural
deșapea deșapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșapez (să) deșapez deșapam deșapai deșapasem
a II-a (tu) deșapezi (să) deșapezi deșapai deșapași deșapaseși
a III-a (el, ea) deșapea (să) deșapeze deșapa deșapă deșapase
plural I (noi) deșapăm (să) deșapăm deșapam deșaparăm deșapaserăm, deșapasem*
a II-a (voi) deșapați (să) deșapați deșapați deșaparăți deșapaserăți, deșapaseți*
a III-a (ei, ele) deșapea (să) deșapeze deșapau deșapa deșapaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)