2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘAPÁ vb. tr. (metal.) a desface piesele unei șape (2). (< fr. déchaper)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșapá vb., ind. prez. 3 sg. deșapeáză

Intrare: deșapat
deșapat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșapat
  • deșapatul
  • deșapatu‑
  • deșapa
  • deșapata
plural
  • deșapați
  • deșapații
  • deșapate
  • deșapatele
genitiv-dativ singular
  • deșapat
  • deșapatului
  • deșapate
  • deșapatei
plural
  • deșapați
  • deșapaților
  • deșapate
  • deșapatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșapa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșapa
  • deșapare
  • deșapat
  • deșapatu‑
  • deșapând
  • deșapându‑
singular plural
  • deșapea
  • deșapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșapez
(să)
  • deșapez
  • deșapam
  • deșapai
  • deșapasem
a II-a (tu)
  • deșapezi
(să)
  • deșapezi
  • deșapai
  • deșapași
  • deșapaseși
a III-a (el, ea)
  • deșapea
(să)
  • deșapeze
  • deșapa
  • deșapă
  • deșapase
plural I (noi)
  • deșapăm
(să)
  • deșapăm
  • deșapam
  • deșaparăm
  • deșapaserăm
  • deșapasem
a II-a (voi)
  • deșapați
(să)
  • deșapați
  • deșapați
  • deșaparăți
  • deșapaserăți
  • deșapaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșapea
(să)
  • deșapeze
  • deșapau
  • deșapa
  • deșapaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)