2 intrări

3 definiții

deșapáre s. f., g.-d. art. deșapării, pl. deșapări

deșapá vb., ind. prez. 3 sg. deșapeáză

DEȘAPÁ vb. tr. (metal.) a desface piesele unei șape (2). (< fr. déchaper)

Intrare: deșapare
deșapare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșapare
  • deșaparea
plural
  • deșapări
  • deșapările
genitiv-dativ singular
  • deșapări
  • deșapării
plural
  • deșapări
  • deșapărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deșapa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșapa
  • deșapare
  • deșapat
  • deșapând
singular plural
  • deșapea
  • deșapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșapez
(să)
  • deșapez
  • deșapam
  • deșapai
  • deșapasem
a II-a (tu)
  • deșapezi
(să)
  • deșapezi
  • deșapai
  • deșapași
  • deșapaseși
a III-a (el, ea)
  • deșapea
(să)
  • deșapeze
  • deșapa
  • deșapă
  • deșapase
plural I (noi)
  • deșapăm
(să)
  • deșapăm
  • deșapam
  • deșaparăm
  • deșapaserăm
  • deșapasem
a II-a (voi)
  • deșapați
(să)
  • deșapați
  • deșapați
  • deșaparăți
  • deșapaserăți
  • deșapaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșapea
(să)
  • deșapeze
  • deșapau
  • deșapa
  • deșapaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)