3 definiții pentru daumen

daumén s. n. (sil. dau-men), pl. dauméne

DAUMÉN DAU-/ s. n. sunet prin apăsarea pe coardă cu degetul mare în pozițiile înalte, la violoncel și contrabas. (< germ. Daumen)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Daumen (cuv. germ. „degetul mare”), (la violoncel* și contrabas*) sunet obținut prin apăsarea corzii pe tastieră* cu degetul mare în pozițiile (2) înalte. D. se notează deasupra notelor respective.

Intrare: daumen
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular daumen daumenul
plural daumene daumenele
genitiv-dativ singular daumen daumenului
plural daumene daumenelor
vocativ singular
plural