3 definiții pentru daumen

daumén s. n. (sil. dau-men), pl. dauméne

DAUMÉN DAU-/ s. n. sunet prin apăsarea pe coardă cu degetul mare în pozițiile înalte, la violoncel și contrabas. (< germ. Daumen)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Daumen (cuv. germ. „degetul mare”), (la violoncel* și contrabas*) sunet obținut prin apăsarea corzii pe tastieră* cu degetul mare în pozițiile (2) înalte. D. se notează deasupra notelor respective.

Intrare: daumen
  • silabație: dau-men
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • daumen
  • daumenul
  • daumenu‑
plural
  • daumene
  • daumenele
genitiv-dativ singular
  • daumen
  • daumenului
plural
  • daumene
  • daumenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)