morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oavă sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă, în formă de con, de culoare galbenă roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație Si: (reg) moroc, mure (Daucus carota sativa). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp, ~-galben,~-sălbatic Rușinea-fetei (Daucus carota). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-deal Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; reg; îc) ~-porcesc Nap porcesc (Helianthus tuberosus). 5 (Îf morcovă; îc) ~-vadelelor Mutătoare (Bryonia alba). 6 (Îc) ~i-albi Cartofi (Solanum tuberosum). 7 (Arg) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele.

murcoi sm vz morcov

murcov sm vz morcov

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ◊ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

MÓRCOV ~i m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov

mórcov s. m., pl. mórcovi

MÓRCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.