7 definiții pentru daucus

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oa sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă, în formă de con, de culoare galbenă roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație Si: (reg) moroc, mure (Daucus carota sativa). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp, ~-galben,~-sălbatic Rușinea-fetei (Daucus carota). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-deal Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; reg; îc) ~-porcesc Nap porcesc (Helianthus tuberosus). 5 (Îf morcovă; îc) ~-vadelelor Mutătoare (Bryonia alba). 6 (Îc) ~i-albi Cartofi (Solanum tuberosum). 7 (Arg) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele.

MORCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

MORCOV ~i m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.

Intrare: daucus
termen biologic (I2)
  • daucus