DATORIE sf. 1 ⚚ Ceea ce e dator cineva să plătească: ~ (e) ceea ce este neștine dator să plătească din împrumutare sau din pagubă (LEG.-CAR.); a-și plăti datoriile; (P): făgădueala dată e ~ curată (PANN); a face datorii, a împrumuta bani, a cumpăra fără bani, cu obligațiunea de a plăti mai tîrziu; a lua pe ~, a lua, a cumpăra fără a plăti imediat: cine ia pe ~ plătește de două ori (ZNN.); 👉 PUBLIC ¶ 2 Ceea ce trebue să facă, să împlinească cineva, obligațiune morală, îndatorire: e de datoria mea să-l previn; datoriile cetățeanului; a-și face datoria.