Definiția cu ID-ul 443970:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

darác (-ci), s. m. – Unealtă de pieptănat și scărmănat lîna. Tc. darak, tarak (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. ταράϰι, bg., sb. darak.Der. dărăci, vb. (a scărmăna); dărăcit, s. n. (scărmănat); dărăcitor, s. m. (scărmănător).