Definiția cu ID-ul 443970:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
darac (-ci), s. m. – Unealtă de pieptănat și scărmănat lîna. Tc. darak, tarak (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. ταράϰι, bg., sb. darak. – Der. dărăci, vb. (a scărmăna); dărăcit, s. n. (scărmănat); dărăcitor, s. m. (scărmănător).