darabánă f., pl. e (turc. daraban, bătaĭe de tobă; rut. pol. taraban, tobă). Est. Scurt cilindru de metal acoperit de amîndoŭă părțile c’o pele foarte întinsă în care se bate cu doŭă bețe ca să răsune (tobă mică) și care se întrebuința în armată ca să dea cadența mersuluĭ (și azĭ încă pin sunetu eĭ se cheamă cumpărătoriĭ la mezat). Fig. A bate darabana, a bate toba, a divulga la toată lumea. – Și bar- ĭar în sud tar-. V. buhaĭ n., și timpană.