Definiția cu ID-ul 443968:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dara (darale), s. f. – Tară, cusur, hibă. – Mr., megl. dară. Tc. (arab.) dara, tara (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. (ν)τάρα, alb. tarë, bg., sb. dara, it., sp. tara, fr. tare. Cf. Miklosich, Fremdw. 83.