DANTE, Alighieri (1265-1321), scriitor italian. Membru al facțiunii guelfilor albi din Florența, a participat la luptele politice și a fost exilat din orașul său natal, unde nu s-a mai putut întoarce niciodată; a murit la Ravenna. Autor al tratatului etico-filozofic „Banchetul”, al primului studiu comparat de filologie romană („Despre limba populară”) și al lucrării polemice „Despre monarhie”, îndreptată împotriva puterii temporale a papei. Cu „Viața nouă”, operă în versuri și proză, axată pe dragostea ideală pentru Beatrice și primul roman autobiografic din literatura mondială, D. se alătură „stilului nou”, pe care îl va numi „dulcele stil nou”. Scrierea sa reprezentativă, capodoperă a literaturii universale, puternic marcată de spiritualitatea catolică, este „Divina comedie”, poem alegoric alcătuit din trei părți: „Infernul”, „Purgatoriul” și „Paradisul”, în care introduce umanitatea medievală (văzută prin prisma pasiunilor poetului) cu întreaga arie de cunoștinte geografice, istorice, ideologice ale epocii. Creator al limbii literare italiene.