Definiția cu ID-ul 819141:

Enciclopedice

DANIEL (sec. 6 î. Hr.), unul dintre cei patru mari profeți ai „Vechiului Testament”. În Babilon, a devenit favorit al regelui Nabucodonosor și al fiului său. A profețit despre timpul și venirea lui Mesia. Prăznuit de Biserica ortodoxă la 17 dec. ◊ Cartea lui Daniel = carte a „Vechiului Testament” scrisă către anul 165 î. Hr. în ebraică și arameică; autor necunoscut. Conține relatări despre faptele și profețiile lui D., precum și despre poporul evreu în timpul exilului din Babilon.

Exemple de pronunție a termenului „daniel” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50