DAMBLA, DAMLA (pl. -lale) sf. 1 🩺 Hemoragie care se produce fără de veste, în urma căreia trupul întreg sau o parte a trupului își pierde mișcările și simțirea, fără ca circulațiunea și respirațiunea să fie înterupte; apoplexie: mă temeam, gros cum e, să nu-i vie vre-o dambla (I.-GH.); l-a lovit damblaua; să nu te trezesti într’o dimineață mort de dambla (ALECS.) ¶ 2 🩺 Paralizie ¶ 3 p. Voie, chef, poftă: tu știi damblaua mea pentru floarea asta (BAS.); lasă-mă... să-mi fac damblaua, și-apoi viu eu (R.-COD.) [tc. damla].