DĂULAT, -Ă, dăulați, -te, adj. (Munt., despre ființe) Istovit, obosit, extenuat; zdrobit, spetit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, avariat, dărîmat, ruinat. Zidurile, vai! de mult timp dăulate... ale bisericii. ODOBESCU, S. II 514. – Pronunțat: dă-u-. – Variantă: dehulat, -ă (GHICA, S. 401) adj.