2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș.

dăscăleác sm [At: POLIZU / Pl: ~ci / E: dascăl + -eac] (Înv) Dăscălaș (11).

DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac.

Intrare: dăscăleci
dăscăleci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dăscăleac
dăscăleac substantiv masculin
substantiv masculin (M37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscăleac
  • dăscăleacul
  • dăscăleacu‑
plural
  • dăscăleci
  • dăscălecii
genitiv-dativ singular
  • dăscăleac
  • dăscăleacului
plural
  • dăscăleci
  • dăscălecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)