5 definiții pentru dănui

dănuí vt [At: (a. 1673) BUL. COM. IST. IV, 84 / Pzi: -iésc / E: danie] (Înv; c. i. bunuri materiale) 1 A dona. 2 (Fig) A dărui.

DĂNUÍ, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face o danie; a dărui, a dona. Îi dănui și un însemnător număr de moșii. NEGRUZZI, S. II 142.

DĂNUÍ, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie.

DĂNUÍ vb. v. da, dărui, dona.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dănuí vb. v. DA. DĂRUI. DONA.

Intrare: dănui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dănui dănuire dănuit dănuind singular plural
dănuiește dănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dănuiesc (să) dănuiesc dănuiam dănuii dănuisem
a II-a (tu) dănuiești (să) dănuiești dănuiai dănuiși dănuiseși
a III-a (el, ea) dănuiește (să) dănuiască dănuia dănui dănuise
plural I (noi) dănuim (să) dănuim dănuiam dănuirăm dănuiserăm, dănuisem*
a II-a (voi) dănuiți (să) dănuiți dănuiați dănuirăți dănuiserăți, dănuiseți*
a III-a (ei, ele) dănuiesc (să) dănuiască dănuiau dănui dănuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)