2 intrări

3 definiții

dăngăluit, ~ă a [At: (a. 1830) DOC. ap. T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ~iți, ~e / E: dăngălui] 1 (Îvr; d. animale) Care a fost marcat cu dangala. 2 (Pex; d. obiecte) Marcat.

dăngălui vt [At: SFC IV, 128 / Pzi: ~esc / E: danga + -ălui] (Mol; Dob; c.i. animale) A marca cu dangala Si: (înv) a dănga (1).

A DĂNGĂLUÍ ~iésc tranz. (vite) A însemna cu o danga. [Sil. -gă-lu-i] /Din danga

Intrare: dăngălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăngălui
  • dăngăluire
  • dăngăluit
  • dăngăluind
singular plural
  • dăngăluiește
  • dăngăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăngăluiesc
(să)
  • dăngăluiesc
  • dăngăluiam
  • dăngăluii
  • dăngăluisem
a II-a (tu)
  • dăngăluiești
(să)
  • dăngăluiești
  • dăngăluiai
  • dăngăluiși
  • dăngăluiseși
a III-a (el, ea)
  • dăngăluiește
(să)
  • dăngăluiască
  • dăngăluia
  • dăngălui
  • dăngăluise
plural I (noi)
  • dăngăluim
(să)
  • dăngăluim
  • dăngăluiam
  • dăngăluirăm
  • dăngăluiserăm
  • dăngăluisem
a II-a (voi)
  • dăngăluiți
(să)
  • dăngăluiți
  • dăngăluiați
  • dăngăluirăți
  • dăngăluiserăți
  • dăngăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăngăluiesc
(să)
  • dăngăluiască
  • dăngăluiau
  • dăngălui
  • dăngăluiseră
Intrare: dăngăluit
dăngăluit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)