dănțăuș, ~ă smf [At: ALR I, 1471/280 / V: (reg) dan~, ~țauș / Pl: ~i, ~e / E: danța + -uș] (Trs; Mar) Flăcău sau fată care dansează bine (și mult) la horă.

dănțauș, ~ă smf vz dănțăuș

dănțăuș, dănțăuși, (dănțuș), s.m. – (reg.) Dansator. ♦ (onom.) Dănțăuși, poreclă pentru locuitorii din Cupșeni (Lăpuș). – Din danț + suf. -ăuș.

dănțăuș, -i, s.m. – Dansator. Dănțăuși, poreclă pentru locuitorii din Cupșeni-Lăpuș. – Din danț (înv.) „dans” (fr. danse, cu fonetismul it. danza, cf. germ. Tanz) + -ăuș.