2 intrări

3 definiții

dîrní (-nésc, -ít), vb. – (Banat) A ajunge din urmă. Sb. dirnuti (Candrea; Scriban).

dârní, dârnésc, vb. IV (reg.) a se atinge de ...

dîrnésc v. intr. (sîrb. dirnuti, id.). Ban. A dîrni la, a te atinge de (onoarea cuĭva).

Intrare: dârni
dârni
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dârni dârnire dârnit dârnind singular plural
dârnește dârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dârnesc (să) dârnesc dârneam dârnii dârnisem
a II-a (tu) dârnești (să) dârnești dârneai dârniși dârniseși
a III-a (el, ea) dârnește (să) dârnească dârnea dârni dârnise
plural I (noi) dârnim (să) dârnim dârneam dârnirăm dârniserăm, dârnisem*
a II-a (voi) dârniți (să) dârniți dârneați dârnirăți dârniserăți, dârniseți*
a III-a (ei, ele) dârnesc (să) dârnească dârneau dârni dârniseră
Intrare: dârnire
dârnire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârnire dârnirea
plural dârniri dârnirile
genitiv-dativ singular dârniri dârnirii
plural dârniri dârnirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)