6 definiții pentru dârmotin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dârmotín sn [At: BRANDZA, FL. 105 / V: dăr~, der~, dir~ / Pl: ? / E: ngr δριμιίτης „miros acru”] (Bot; reg) 1 (Îc) ~-puturos Planta Ononis arvensis. 2 (Îc) ~-spinos Osul-iepurelui (Ononis spinosa).

dârmotin m. plantă ce formează tufe spinoase (Ononis). [Origină necunoscută].

asudà v. 1. a scoate prin porii pielii o umoare apoasă; 2. a face să asude; 3. fig. a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. ║ n. sudoare; asudul calului, plantă numită și dârmotin.

dîrmotín m. (d. dîrmoz?) Olt. O plantă leguminoasă papilionacee puturoasă care crește pin pășunĭ, fînețe și cîmpiĭ sterpe și care se numește și osu ĭepurelui, asudu caluluĭ și sudoarea caluluĭ (onónis hircina și onónis spinosa). Rădăcina eĭ se întrebuințează în medicină.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÂRMOTÍN s. v. osul-iepurelui.

Intrare: dârmotin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârmotin
  • dârmotinul
  • dârmotinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dârmotin
  • dârmotinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)