CĂZĂTOR, -OARE, căzători, -oare, adj. Care cade. Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi De albă și nobilă floare. COȘBUC, P. II 78. ◊ (Mai ales în expr.) Stea căzătoare = meteor luminos care străbate atmosfera. O stea căzătoare din cer, Ea mării ne-a spus sărutarea Și luntrei ne-a spus apoi marea, Iar luntrea ne-a spus la năier. COȘBUC, P. I 81.