cătunie, cătunii, (cotunie, cătănie), s.f. (reg.) Armată, stagiu militar: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.