CĂSĂTORIE, căsătorii, s. f. 1. Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie cu scopul de a trăi împreună și a întemeia o familie. A lua în căsătorie. A cere în căsătorie. ▭ Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.P. 39. Vorbesc de căsătoria fiului meu, Manolachi, cu duduca Adela. ALECSANDRI, T. I 352. 2. Trai comun între soți, viață conjugală, căsnicie. Abia începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite. – NEGRUZZI, S. I 41.