CĂSĂPI, căsăpesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a măcelări (o vită). Vedeai pe cîte unul, măcelar ambulant. Cumpăra o vită din Obor, o căsăpea singur la el în curte. PAS, Z. I 169. ◊ (Cu privire la oameni) Fugeau pe maidane, de parcă ar fi venit turcii... să-i căsăpească. PAS, Z. I 118.