CĂSUȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui casă (1); căscioară. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stîlpi vineți de fum. SADOVEANU, O, I 369. Rahila... privea, de pe pripa căsuței ei, cum se strîngea cortul nopții. GALACTION, O. 1 321. Luna-și picură argintul Tremurîndu-l pe fereastră; Vede-atîta împăcare Străjuind căsuța noastră GOGA, P. 87. Se grăbea să ajungă la căsuța lui de lîngă șipotul din vale. BUJOR, S. 130. Avea o căsuță ascunsă sub vro trei butuci de vie. NEGRUZZI, S. I 110. 2. (În expr.) Căsuță poștală = ghișeu special unde se repartizează, la poștă, scrisorile care poartă pe plic, în loc de adresă, mențiunea respectivă și pe care (în urma unei înțelegeri prealabile) vine să le ridice adresantul.