căsuță sf [At: DOSOFTEI, V. S. 99/2 / V: cășu~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: casă¹ + -uță] 1-4 (Șhp) Casă (1) (mică) Si: căscioară (1-4), căsciorea (1-4), căsișoară (1-4), căsucă (1-4), căsuică (1-4), căsuie (1-4) căsulie (1-4), căsușoară (1-4), (reg) căscioriță (1-4), cășiță (1-4), căsuliță (1-4), căștorauă (1-4). 5 Casă (1) mică, având o singură cameră, fără tindă, unde se locuiește mai ales iarna. 6 Cămăruță în care locuia o familie de țărani. 7 Bucătărie. 8 Căsulie (9). 9 Cutie de chibrituri. 10 Lemne făcute stânjen. 11 (Îs) ~poștală Ghișeu (sau compartiment special) unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal destinatarul. 12 Compartiment dintr-o cutie cu litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. 13 (Îs) ~ tipografică Spațiu destinat colofoniului. 14 (Lpl) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut. 15 Parte proeminentă a inelului, în care este prinsă piatra. 16 (Bot; îc) ~țe-albe Plantă din familia cariofilaceelor (Dianthus spiculifollius). 17 (Bot; lpl; îf ~ți) Tătăiși (Chrysanthemum cynerariaefolium).