căsoaie sf [At: (a. 1718) URICARIUL XX, 88 / V: căsoi sn / Pl: ~ / E: casă¹ + -oaie] 1-2 (Șdp) Casă mare (și urâtă, disproporționată). 3 Baracă (de lemn) unde se adăpostesc muncitorii care lucrează la câmp (sau la pădure). 4 Casă mai mică, alături de clădirea principală, în care se locuiește vara. 5 (Trs) Bucătărie de vară. 6 Cămară în care se țin, la țară, lucruri de gospodărie. 7 Casă la vie (servind ca bucătărie, în timpul culesului, ca depozit etc.) Si: covercă. 8 Colibă a păstorilor construită din bârne și având două încăperi Cf mutare, stână, târlă. 9 (Buc) Casa pădurarului. 10 (Olt) Stup. 11 (Mol) Fereastră mică în acoperișul casei, pentru a lumina podul Si: lucarnă. 12 Element de construcție în formă de cutie (fără funduri sau cu un singur fund), confecționat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatră, cu pământ etc. și care se așază în albie sau pe malul unei ape în scopul executării unui baraj, a unui dig etc. Si: cășiță³ (1). 13 Locul în care se învârtește coaca de la jugul ferăstrăului (joagărului) Si: coteț.