cărăjea, cărăjele, s.f. – (bot.) Plantă erbacee decorativă, cu flori galbene; vâzdoagă (Tagetes erecta): „Bateți cizma pe podele / Să răsară cărăjele” (Viman, 1989: 391). ♦ (onom.) Cărăjean, Cărăjan, nume de familie (19 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din tc. karaga (MDA).