CĂRUCER, căruceri, s. m. (Mold.) Căruțaș. M-am schimbat în straie de cărucer, ca să pot iar intra aici. ALECSANDRI, T. I 214. Aste-s două scrisori ce le aducea cărucerul de la Vaisbruc. NEGRUZZI, S. III 196. Cărucer m-oi face Și pe drum oi trece, Cu care Cu povară. MARIAN, O I 266.