Definiția cu ID-ul 7364:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPĂTUIALĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.