căpețel¹ sn [At: BIBLIA (1688) / V: ~păț~ / Pl: ~e / E: ml capitellum] 1 (Înv) Început al unei cărți Si: capitol (1). 2 Bucățică din ceva Vz cap¹ (167). 3-5 (Mpl) Colivă, colaci și prescuri care se duc la biserică pentru morți, la anumite termene fixate prin tradiție Si: (pop) capete¹ (171), soroace.