Definiția cu ID-ul 7374:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.