Definiția cu ID-ul 711257:
Regionalisme / arhaisme
călăreț, -i, s.m. – Pragul de sus al porților de lemn maramureșene; fruntar, cunună. De la faptul că grinda se pune „călare” peste stâlpii porții (Nistor 1977: 22). – Lat. caballaricius.
călăreț, -i, s.m. – Pragul de sus al porților de lemn maramureșene; fruntar, cunună. De la faptul că grinda se pune „călare” peste stâlpii porții (Nistor 1977: 22). – Lat. caballaricius.