Definiția cu ID-ul 399915:
Arhaisme și regionalisme
călăciu (călâciu, câlâciu), s.n. (înv.) sabie turcească (folosită cu caftanul la investirea domnilor români).
călăciu (călâciu, câlâciu), s.n. (înv.) sabie turcească (folosită cu caftanul la investirea domnilor români).