Definiția cu ID-ul 399915:
Regionalisme / arhaisme
călăciu (călâciu, câlâciu), s.n. (înv.) sabie turcească (folosită cu caftanul la investirea domnilor români).
călăciu (călâciu, câlâciu), s.n. (înv.) sabie turcească (folosită cu caftanul la investirea domnilor români).