Definiția cu ID-ul 1244073:
Arhaisme și regionalisme
CĂLĂCI s.n. (Mold., TR) Sabie. A: Împăratul dede corona si căftan și călăci. H 17792, 88v; cf. IM 1754, 141r; H 17792, 86r. B: Trimițîndu-i împăratul călăci și caftan. R. POPESCU; cf. IM 1730, 199v. Variante: călîci (R. POPESCU). Etimologie: tc. kılıç.