căloi² sm [At: ANON. CAR. / V: ~oniu / Pl: ~ / E: ns cf căloi¹] 1 (Reg) Dispozitiv deasupra vetrei sau cuptorului care prinde fumul și scânteile Vz hotă. 2 Sobă primitivă făcută într-un colț al casei din lespezi mari de piatră. 3 Poliță așezată de-a lungul zidului, lângă vatră Vz corlată.