Definiția cu ID-ul 1292371:
Arhaisme și regionalisme
căință, căințe, s.f. Plângere: „Dascălul va trimite numeroase plângeri (”căințe„) protopopului Vișeului” (Câmpeanu, 2016: 44). – Din căi „a regreta” + suf. -ință (MDA).
Exemple de pronunție a termenului „căință” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2