căcădăr, -i, (câcădare, cocădare), s.m. – (bot.) Fructe de măceși (Rosa canina L.); rug, trandafir sălbatic. Fructele sunt bogate în vitamine. Ceaiul se folosește contra tusei, nădușelii, durerii de stomac etc. Termenul e atestat doar în nordul Transilvaniei (ALR 1961: 631). – Cf. germ. Kakader, Kakanatschiker (Borza 1968: 149).