căblucă sf [At: CHEST. II, 258/249 / E: ucr кавулкь] (Buc) 1 Furca pusă la coasă, când se cosesc cerealele Si: crivea, hreapcă. 2 (La casele acoperite cu paie) Prăjini care, legate de vârf, se lasă pe de o parte și pe de alta a acoperișului, ca să-l apere împotriva vântului.