CÎT² conj. 1. (Introduce propoziții temporale) a) În tot timpul în care. . . pînă când. . . Se poarță frumos cu mine cît știe că-i sînt de folos. b) (Înv. și pop.) Îndată ce. . . Și cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei (ODGBESCU) ♦ Expr. Numai cît. . . = doar. . . Numai cît a gîndit Făt-Frumos și îndată au și fost de față (CREANGĂ). (Reg.) Cît ce. . . = îndată ce. . . Și la mine-n prag venea Mamă-sa cît ce-adormea (COȘBUC). Cit a bate din (sau in) palme sau cît te-ai șterge la ochi, cît ai scăpăra dintr-un amnar = foarte repede, într-o clipă. 2. (Introduce propoziții modale) În cea mai mare măsură, în cel mai înalt grad. Iaca și capra, venea cît putea (CREANGĂ). ♦ Expr. (Uneori în corelație cu « cu atît ») Cu cît (și). . . = pe măsură ce. . . Pe (sau după) cît. . . = după cum. . ., precum. . . Pe cît îmi aduce aminte. ▭ Cît ce pot (poți etc.) sau cît pot, poți etc. = cu toată puterea. Fuge cît poate. ▭ Cît se poate (de. . .) sau (eliptic) cît de. . . sau cît mai. . . = foarte. A striga cît îl ia (sau ține) gura = a striga cît poate de tare. 3. (Înv. și pop.; introduce propoziții consecutive) Încit, de, că. Începu a geme și a se văiera, cît îți era mai mare mila de dînsa (SBIERA). ♦ Expr. Cit pe ce. . . (sau pe-aci. . . ) = aproape că. . ., gata-gata să. . . 4. (Introduce propoziții concesive; uneori în corelație cu « to t») Deși, cu toate că, oricît. Cît era el de reținut, tot mai izbucnea uneori. 5. (Introduce propoziții completive directe) Am plătit cît nu face. 6. (Introduce propoziții atributive) În măsura în care. . . A luat merinde cît a putut duce în spate. 7. (Introduce propoziții adversative) Ci, mai ales. Nu din zori și pînă-n sară, Cît din sară pînă-n zori (TOPÎRCEANU). 8. (Introduce propoziții copulative eliptice) Cît. . . cît. . . = cînd. . . cînd. . . și. . . și. . . Se culcă Ileana cît de frică, cît de supărare4 (RETEGANUL). – Lat. quantus (contaminat cu lat. quotus și cata).