CÎRNI, cîrnesc, vb. IV. 1. Intranz. A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ♦ Expr. (Tranz.) Își cîrnește nasul din loc = miroase urît. A-și cîrni nasul sau (intranz.) a cîrni din nas = a manifesta o neplăcere, un dezgust etc.; a strîmba din nas. ♦ Fig. A căuta pretexte pentru a nu face ceva; a se codi. 2. Tranz. A tăia vîrful lăstarilor tineri, inflorescențele etc. pentru a favoriza creșterea. – Din cîrn.