CÎRJĂ, cîrji, s. f. 1. Baston cu partea superioară bifurcată și prevăzută cu o bară transversală, servind de sprijin oamenilor infirmi în timpul mersului. Proptit în cele două cîrji, Sender. își zvirlea picioarele paralizate înainte, grăbind spre poartă. CAMILAR, N. I 87. Trecea în cîrjă sprijinit Pe ulița pustie, Și-n caterincă ostenit El învîrtea necontenit O veche melodie. IOSIF, PATR. 39. 2. Băț puțin încovoiat la partea de sus, care servește de sprijin la mers. V. baston. Se-nloarseră unii spre alții, să nu-l vadă pe Corcodel, care venea sprijinit în cîrjă: era galben ca ceara, cu ochii scurși în fundul capului. CAMILAR, TEM. 260. Judecătorii rămîn uimiți văzind pe moș Trifu pășind încet spre ei, răzămat în cîrja lui de alun. BUJOR, S. 146.3. (învechit) Baston care servește ca simbol al puterii. Pe-un jilț tăiat în stîncă stă țapăn, palid, drept, Cu cîrja lui în mînă, preotul cel păgîn. EMINESCU, O. I 93. – Pl. și: cîrje (SAHIA, N. 16, ALECSANDRI, P. P. 151).