CÎRJĂ, CÎRJE (pl. -ii) sf. 1 Toiag, prevăzut la capătul de sus cu o bucată de lemn transversală, pe care se sprijinesc ologii, nevoiașii, cînd umblă (🖼 1263): a umbla în cîrji; înainta cu greu, sprijinindu-se într’o ~ (ODOB.) ¶ 2 ⛪ Toiag lung încovoiat în partea de sus pe care-l poartă episcopii (🖼 1264,1265) [vsl. križŭ].