CÎR interj. Cuvânt care imită croncănitul ciorii, cîrîitul găinii etc.; strigăt cu care se alungă păsările. ♦ Expr. (Adverbial sau substantivat) Cîr-mîr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală. Că-i cîr, că-i mîr, se zice cînd cineva se încurcă în explicații șovăielnice. – Onomatopee.