cvietism s. n. Concepție moral-religioasă inițiată în 1675 de teologul spaniol Malinos, condamnată de Biserică, potrivit căreia în scopul mântuirii nu sunt necesare practica rituală și faptele bune, dându-se prioritate contemplării mistice. ♦ Orice concepție care recomandă o atitudine pasivă și contemplativă față de lume pentru dobândirea liniștii sufletești [Var.: chietism s. n.] – Din fr. quiétisme.