CVADRATURĂ s. f. (Geom.) Operație de integrare definitivă a unei funcții. ◊ Expr. Cvadratura cercului = problema (încă nesoluționată) de a găsi un pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat.