CVADRATURĂ s. f. (Geom.) Operație de integrare definitivă a unei funcții. ♦ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problema imposibil de rezolvat.-Fr. quadrature.