cuțitoaie sf [At: BIBLIA (1688), 228^b / V: ~țut~ / P: ~toa-ie / Pl: ~oi / E: cuțit + -oaie] 1 Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit Si: cuțitoi¹ (2). 2 Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățarea copitelor. 3 Strung. 4 Instrument de pescărie prevăzut cu un cuțit, cu care pescarii scot carmacele la suprafață Si: (reg) rizacă. 5 Fierul plugului Si: cuțit (17), (pop) custură. 6 Cuțitoi¹ (1). 7 (Iht; pan) Zvârlugă (Cobites taenie).