CUȚIT, cuțite, s. n. 1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mîner, având întrebuințări diferite în gospodărie, în ateliere etc. ♦ Expr. A avea pîinea și cuțitul în mînă = a avea la îndemînă toată puterea, toate mijloacele. A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva). A pune (cuiva) cuțitul în gît = a sili (pe cineva) să facă ceea ce nu ar vrea. A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul răbdării sau al puterii; a se afla într-o situație dificilă. A-i da (cuiva) un cuțit prin inima = a simți o durere adîncă. (A fi) pe o muche de cuțit = (a se afla) într-o situație critică. ♦ Instrument de os sau de metal cu care se taie hîrtie sau foile unei cărți. ♦ Bisturiu ; p. ext. operație. 2. Piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte. ♦ Piesă principală a cîntarului, care se deplasează la cea mai ușoară atingere și face ca cîntarul să fie sensibil. – Lat. *cotitus.