CUȚIT A avea pâinea și cuțitul (în mână) = A avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele: Acuma mi-i pita și cuțitul în mână. (I. G. SBIERA) Tu să fi-nceput iubitul, / Că-i făceam eu isprăvitul / Tu cu pâinea și cuțitu / Mori flămând, nepriceput! (G. COȘBUC) Iată-mă în sfârșit ajuns în pământul făgăduinței; am pus mâna pe pâine și pe cuțit: curaj și răbdare, prefăcătorie și iușchiuzarlâc și ca mâine voi avea și eu case mari și bogății ca ale acestui fanariot. (NICOLAE FILIMON) A descânta de cuțit (pop.) = A vrăji cu un cuțit pentru a lua durerile: Au încercat în fel și chip să-l vindece de chinurile durerilor și l-au dus pe băiat și la o vrăjitoare ca să-l descânte de cuțit. A fi (certat sau a se avea) la cuțite (cu cineva) = A fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva): El și Burtă-Verde se aveau la cuțite. (ION PAS)Decanul și familia sa au fost multă vreme la cuțite cu directorul și cu familia acestuia, deși damele erau surori. (I. L. CARAGIALE) A fi pe muchie de cuțit = A se afla într-o situație gravă, dificilă, la un pas de un deznodământ nedorit: – Dacă vrei să scăpăm de umbra asta, încercă el cu sufletul pe-o muchie de cuțit, – strigă- i să se ducă, strigă-i că ești a mea și numai a mea, strigă-i, te rog... te rog... (GIB I. MIHĂESCU) A fi pe cuțit = A fi pe moarte: Bătrâna zăcea la pat de ani buni, fiind pe cuțit. A fi (sau a sta) pe cuțite = A fi nerăbdător să plece sau să afle ceva: Femeia sta pe cuțite, dar telefonul parcă se încăpățâna să sune. A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = A ajunge la capătul puterilor. A fi într-o situație dificilă, precară: Ș-a fost o strașnică răfuială... Așa cum știe răfui norodul, când îl ajunge cuțitul la os. Toată ziua, și noaptea până târziu, a fost o adevărată orgie de sânge. (AL. VLAHUȚĂ) Capul plecat nu-l taie sabia. Cine se înalță se smerește; și dacă ajunge cuțitul la os, și petreci ca câinele-n car, trăiește ca viermele în rădăcina hreanului, pănă va veni vremea ca cui pre cui să scoată. (C. NEGRUZZI) A-i da (sau a-i trece) cuiva un cuțit prin inimă = A simți o durere adâncă: Vine Zinca speriată, dar el o asigură – fără să creadă în ceea ce spune – că banii nu-s pierduți. Zinca se liniștește (liniște care trebuie să-i fie onestului și sensibilului Rizescu ca un cuțit în inimă) și, cu simpatie, îi spune […] (G. IBRĂILEANU) Atâta îi trebui unchiașului să auză, ca să-i dea un cuțit ascuțit prin inimă. O grijă mare îl cuprinse. (P. ISPIRESCU) A-i intra (cuiva) un cuțit la inimă = A fi cuprins de un fior rece. A fi năpădit de griji : Atâta îi trebui unchiașului să auză, ca să-i dea un cuțit ascuțit prin inimă. El, vezi, nu se împăca cu ceea ce zisese ursitoarea d-a doua. (P. ISPIRESCU) A i se pune cuiva un cuțit în inimă = A fi cuprins de frică: La intrarea în pădure, copilului parcă i se pusese un cuțit în inimă și s-a întors înfricoșat acasă. A pune cuiva cuțitul la gât = A sili (pe cineva) să facă ceva: Ieri s-a votat monstruoasa lege a d-lui P. P. Carp asupra școalelor profesionale așa cum a voit ministrul nerromân, care, ca briganzii, a pus Camerei servile cuțitul la gât strigându-i fioros: votul sau viața! (I. L. CARAGIALE) A pune (pe alții) la cuțite (pop.) = A învrăjbi: Ea făcea ce făcea și iar îi punea la cuțite pe cei doi vecini. A se afla pe cuțit (pop.) = A se afla în ceasul morții: După cumplitul accident, bărbatul se afla pe cuțit, dar medicii au reușit să-l salveze. A zăcea sau a boli de cuțite (pop.) = A fi bolnav în urma vrăjilor cu cuțitul: Femeia i-a amenințat că băiatul o să bolească de cuțite.